imbrugnocât im|bru|gno|cât [BF]
-
adi.
che al à une espression serie, ofindude:
"E vô, fantacine, molait un pôc cheste muse imbrugnocade e trataitlu di cristian" (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. imbrugnulât , inmusonât , inmusonît , imbrugnât , ingrugnât , ingrugnît , inmusît , inmusât , inmusicât , musticât
