imbrugnocât
im|bru|gno|cât
[BF]
-
adi.
che al à une espression serie, ofindude:
"E vô, fantacine, molait un pôc cheste muse imbrugnocade e trataitlu di cristian" (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. imbrugnulât
, inmusonât
, inmusonît
, imbrugnât
, ingrugnât
, ingrugnît
, inmusît
, inmusât
, inmusicât
, musticât
