imbrugnât im|bru|gnât [BF]
-
adi.
che al à une espression serie, ofindude:
cuant che al jere in briscule jo lu lassavi stâ, al tornave ben dongje l'indoman a freolâsi daprûf di mê agne imbrugnade, par che i fasès un cafè bon (Novella Cantarutti, Il Belu)
Sin. imbrugnocât , inmusonât , inmusonît , ingrugnât , ingrugnît , inmusît , inmusât , inmusicât , musticât , imbrugnulât