imbrugnât  im|bru|gnât  [BF]

  1. adi. che al à une espression serie, ofindudecuant che al jere in briscule jo lu lassavi stâ, al tornave ben dongje l'indoman a freolâsi daprûf di mê agne imbrugnade, par che i fasès un cafè bon (Novella Cantarutti, Il Belu)
    Sin. imbrugnocât , inmusonât , inmusonît , ingrugnât , ingrugnît , inmusît , inmusât , inmusicât , musticât , imbrugnulât
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl