imbilât im|bi|lât [CO]
- p.pass., adi. viôt imbilâsi
-
adi.
une vore rabiât:
la sartore imbilade, / viodintsi mincjonade, / scussant un corpo e fûr, / di tire i cjace il cjandelîr daûr (Pieri Çorut, Antigaiis);
in chê dì, nancje nol gustà, di tant gnervôs e imbilât che al jere (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Sin. invelegnât , furiôs , inrabiât , imbestialît , imbesteât , imbissât
