grope
/-ò-/
gro|pe
[CO]
-
s.f.
(ancje fig.)
part posteriôr de schene dal cjaval, dal mus, dal mûl o in câs di altris bestiis:
un emîr in grope di un cjaval aparât che ce (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)
-
s.f.
(fig.)
schene di une persone, soredut tal sens di fuarce, di capacitât di tignî sù une cjame materiâl o imateriâl:
e veve stentât di vignîur incuintri su lis spesis che ur restavin su la grope a lôr (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Sin. schene
, spale
, gobe
Proverbis:
- cui che al cjavalgje la supierbie al à in grope la ignorance
- cui che al cjavalgje la supierbie al à in grope la puaretât