grope  /-ò-/  gro|pe  [CO]

  1. s.f. (ancje fig.) part posteriôr de schene dal cjaval, dal mus, dal mûl o in câs di altris bestiisun emîr in grope di un cjaval aparât che ce (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)
  2. s.f. (fig.) schene di une persone, soredut tal sens di fuarce, di capacitât di tignî sù une cjame materiâl o imateriâle veve stentât di vignîur incuintri su lis spesis che ur restavin su la grope a lôr (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. schene , spale , gobe
Proverbis:
  • cui che al cjavalgje la supierbie al à in grope la ignorance
  • cui che al cjavalgje la supierbie al à in grope la puaretât
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl