glotude
/-ù-/
glo|tu|de
[CO]
-
s.f.
azion singule di gloti:
al cjape sù il fiasc e al da une glotude (Pieri Somede dai Marcs, Une scarpute);
al ingrampà la sô tace e le scolà tune glotude butant il cjâf indaûr (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. gloç
, glut
, glutade
, glutart
, glutâr
Var. glotide
, glutide
-
s.f.
cuantitât di ce che al ven glotût intune volte:
al poià la tace sul ôr de taule dopo vê bevût une glotude (Nadia Pauluzzo, Il bintar)
Sin. glut
, glutade
, glutart
, glutâr
Cfr. got
, gote
, sclip