glotude  /-ù-/  glo|tu|de  [CO]

  1. s.f. azion singule di glotial cjape sù il fiasc e al da une glotude (Pieri Somede dai Marcs, Une scarpute); al ingrampà la sô tace e le scolà tune glotude butant il cjâf indaûr (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. gloç , glut , glutade , glutart , glutâr
    Var. glotide , glutide
  2. s.f. cuantitât di ce che al ven glotût intune volteal poià la tace sul ôr de taule dopo vê bevût une glotude (Nadia Pauluzzo, Il bintar)
    Sin. glut , glutade , glutart , glutâr
    Cfr. got , gote , sclip
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl