gjenerâ
gje|ne|râ
[AF]
-
v.tr.
fâ nassi, jessi mari o pari di cdn.:
la gjenerazion dai agns 70 però cumò e à gjenerât fîs e la plui part di chescj no sint fevelâ furlan in famee (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
Cfr. parturî
, prolî
, procreâ
-
v.tr.
fâ che alc o cdn. al esisti, jessi la origjin o la cause:
la psiche no je dome buine di vuarî o di sbassâ il dolôr ma e je buine di gjenerâ une malatie o di aumentâ il dolôr (Franc Fari, Neurosiencis dal dolôr);
Omêr al derive di une tradizion leterarie e si insede intune suaze culturâl che lu à gjenerât (Sandri Carrozzo, Pierluigi Visintin, Jentrade de Odissee)
Sin. produsi
, causâ
, creâ
, fâ