gatarade /-rà-/ ga|ta|ra|de [CO]
-
s.f.
bariere di stangjis di fier, in gjenar fissade li di barcons o altris passaçs che si vûl blocâ:
cenonè, su la gatarade, par daûr dal coro, eco che comparìs a la improvise une figure, une parence (Giovanni Gortani, La paùre - Une gnot intun segrât);
cuatri bucheris cence veris e scûrs, ma cu lis gataradis (Franco Marchetta, Madalene)
Sin. fereade
Cfr. gatar1 , ristiel , gridele