gabinet  /-èt/  ga|bi|net  [CO]

  1. s.m. stanzie o ambient dedicât a une ativitât, soredut professionâlil gabinet di avocat (Cristina Noacco, Faliscjis); la puarte che da tal gabinet des visitis [dal miedi] (Bruno Paolo Pellarini, L'anel striât)
    Cfr. studi , laboratori , lavoratori
  2. s.m. ufici e personâl di ufici cuntune funzion specifiche intune struture governative, politiche, aministrative e v.i.l'ex sorestant Cesar Marzagora che al fo tal cuart gabinet di Degasperi (Josef Marchet, O blanc o neri); "[...] il segretari di gabinet dal prefet al à dit che bisugne rindi cont sul lavôr de tô sezion" (Pieri Somede dai Marcs, La veretât e va ben simpri dite)
  3. s.m. stanzie cun ce che al covente pe netisie personâl e cui servizis igjienicssi siare ogni matine in gabinet / par piturâ la muse cul sbelet (Pieri Çorut, La siore Seghete); i gabinets a jerin nets (Fabian Ros, La rambe)
    Sin. cabôt , bagn , necessari