furicj  /-ìcj/  fu|ricj  [BF]

  1. s.m. frut simpri in moviment, che nol sta mai cuietal è un furicj di frut che bisugne stâi simpri cui voi parsore (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Var. furic
  2. s.m. persone ancje cressude, che e trafiche par vê un vantaç ancje in maniere pôc oneste
    Sin. furighin , trafichin , traficon , fufignot , fufignon , facendîr
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl