furicj /-ìcj/ fu|ricj [BF]
-
s.m.
frut simpri in moviment, che nol sta mai cuiet:
al è un furicj di frut che bisugne stâi simpri cui voi parsore (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Var. furic -
s.m.
persone ancje cressude, che e trafiche par vê un vantaç ancje in maniere pôc oneste
Sin. furighin , trafichin , traficon , fufignot , fufignon , facendîr