fufignot  /-òt/  fu|fi|gnot  [BF]

  1. s.m. cui che al fâs alc cence costrut, cence capacitât, cence talent:  cheste culì je musiche! / Ma i nestris fufignots / fasin durmî ancje in Glesie (Zaneto, Musiche)
    1. cui che al fâs o che al scrîf alc cence pretese, savint di vê pôc talent:  une definizion di se stes Ferui la veve dade tal 1925, cuant che, publicant la conte Il velion, al diseve di jessi un «fufignot». Cheste definizion i plaseve (Giovanni Pillinini, Arturo Ferui il fufignot)
  2. s.m. cui che cun scusis e pretescj al cîr di imbroiâ o che traficant parsot al rive a vê un vantaç:  di in chê dì o vin vût il titul di “don”, di puartâlu fintremai te casse. I plui furtunâts o fufignots o furbos lu gambiin cun chel di “bonsignôr” (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
    Sin. fufignon , imbroion , traficon , trafichin
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl