fufignot
/-òt/
fu|fi|gnot
[BF]
-
s.m.
cui che al fâs alc cence costrut, cence capacitât, cence talent:
cheste culì je musiche! / Ma i nestris fufignots / fasin durmî ancje in Glesie (Zaneto, Musiche)
-
cui che al fâs o che al scrîf alc cence pretese, savint di vê pôc talent:
une definizion di se stes Ferui la veve dade tal 1925, cuant che, publicant la conte Il velion, al diseve di jessi un «fufignot». Cheste definizion i plaseve (Giovanni Pillinini, Arturo Ferui il fufignot)
-
s.m.
cui che cun scusis e pretescj al cîr di imbroiâ o che traficant parsot al rive a vê un vantaç:
di in chê dì o vin vût il titul di “don”, di puartâlu fintremai te casse. I plui furtunâts o fufignots o furbos lu gambiin cun chel di “bonsignôr” (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
Sin. fufignon
, imbroion
, traficon
, trafichin