fufignot  /-òt/  fu|fi|gnot  [BF]

  1. s.m. cui che al fâs alc cence costrut, cence capacitât, cence talentcheste culì je musiche! / Ma i nestris fufignots / fasin durmî ancje in Glesie (Zaneto, Musiche)
    1. cui che al fâs o che al scrîf alc cence pretese, savint di vê pôc talentune definizion di se stes Ferui la veve dade tal 1925, cuant che, publicant la conte Il velion, al diseve di jessi un «fufignot». Cheste definizion i plaseve (Giovanni Pillinini, Arturo Ferui il fufignot)
  2. s.m. cui che cun scusis e pretescj al cîr di imbroiâ o che traficant parsot al rive a vê un vantaçdi in chê dì o vin vût il titul di “don”, di puartâlu fintremai te casse. I plui furtunâts o fufignots o furbos lu gambiin cun chel di “bonsignôr” (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
    Sin. fufignon , imbroion , traficon , trafichin
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl