facendîr fa|cen|dîr [BF]
-
s.m.
cui che al fâs, che si impegne par vê un interès personâl, soredut in maniere pôc oneste o pôc regolâr:
alçâ la vôs cuintri i assassins de societât, cuintri i usuraris, i factotums che e remenin il puar popul a plasê dal gobo, cuintri ducj i facendîrs che e san dâle di intindi (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 2)
Sin. trafichin , traficon