facendîr  fa|cen|dîr  [BF]

  1. s.m. cui che al fâs, che si impegne par vê un interès personâl, soredut in maniere pôc oneste o pôc regolâralçâ la vôs cuintri i assassins de societât, cuintri i usuraris, i factotums che e remenin il puar popul a plasê dal gobo, cuintri ducj i facendîrs che e san dâle di intindi (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 2)
    Sin. trafichin , traficon
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl