frucignâ  fru|ci|gnâ  [BF]

  1. v.tr. fracâ fin a rompi in plui tocutschest frut, invezit di mangjâlu [il pan], lu à frucignât e metût te sachete (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, La strie - Racconti popolari friulani VIII)
    Sin. fruçâ , fruçonâ
  2. v.tr. fâ che si formin brutis pleis tun tiessût, tune cjarte e v.i.
    Sin. frapâ , ingrispâ , smalfiâ , strapaçâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl