frucignâ fru|ci|gnâ [BF]
-
v.tr.
fracâ fin a rompi in plui tocuts:
chest frut, invezit di mangjâlu [il pan], lu à frucignât e metût te sachete (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, La strie - Racconti popolari friulani VIII)
Sin. fruçâ , fruçonâ -
v.tr.
fâ che si formin brutis pleis tun tiessût, tune cjarte e v.i.
Sin. frapâ , ingrispâ , smalfiâ , strapaçâ