forest  /-è-/  fo|rest  [FO]

  1. adi. di paîs, teritori, stât e v.i., che nol è l'istès di cui che al feveleil guvier da la Austrie in Friûl al veve dôs pecjis tal mani: al jere, ancje chel, un guvier forest e al jere, massime tal imprin, un guvier reazionari (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie)
    Sin. stranîr
  2. s.m. paîs, teritori, stât e v.i., che nol è l'istès di cui che al fevelei Pascuts a son dispierdûts ator par Friûl e pal forest (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
  3. s.m. di un altri paîs, teritori, stât e v.i.imparâ ben la pronunzie e la gramatiche di une lenghe foreste (Franc Fari, Il cjâf dai furlans); al vendeve ancje patatis di semence foreste, inglese e olandese e al predicjave ai contadins di semenâlis, che al jere un mangjâ di glorie (Alan Brusini, Come tai romançs)
    Sin. stranîr
  4. adi., s.m. che, cui che al è di un altri paîs, teritori, stât e v.i.il forest che si impedissii tal so paîs l'esercizi efetîf des libertâts democratichis garantidis de Costituzion taliane al à dirit di asîl tal teritori de Republiche (Guglielmo Pitzalis, Nissun pericul dai forescj)
    Sin. forestîr , stranîr
  5. adi., s.m. che, cui che nol è cognossûtconte che ti conte, fevele che ti fevele, ducj i forescj che a jerin ta la ostarie a vignirin a savê dopo un pôc che o jeri tornât da la Afriche (Meni Ucel, Africhis)
    Sin. estrani , strani
    1. che, cui che nol è di famee, soredut se al reste a mangjâ o a durmî"O crodevi di viodile domenie, dopo messe grande..." "Vin vût forescj a gustâ; o ai dovût lavorâ dute la matine... soi stade a messe prime..." (Bepo Marion, Il liron di siôr Bortul)
      Sin. ospit
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • cuant che al burle il fûc, o forescj o regâi o peteçs
  • cuant che al busine il fûc, forescj in cjase
  • cuant che il fûc al busine: o forescj o amîs a puartâ pueste
  • se al busine il fûc: o forescj o contrescj