fûr cu la cassele [CO]
-
loc.adi.inv., loc.av.
(coloc.)
cence razionalitât, mat, di mat, di mats, a mat vie e v.i.:
il vecjut al jere simpatic, ma i pareve ancje un pôc fûr cu la cassele (Raffaele Serafini, Spirfolet)
Sin. fûr cu la gamele , fûr cu la cite , fûr cu la cassele dai sintiments , fûr cui sintiments , fûr di sintiment , fûr cul cit , fûr cul cjâf , fûr cul cjast , fûr , fûr cul gamelot