fâsi vîf    [CO]

  1. loc.v. lâ li di cdn. o intun puest, soredut dopo che al è passât un ciert timp che no si leveal jere za un pâr di mês che Rico no si faseve vîf in paîs (Roberto Ongaro, Il muc); "Fati vîf, a pene che tu tornis" i racomandà su la puarte di cjase, co lui la saludà (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
    Sin. fâsi viodi
    1. fâ savê alc di se, ancje cence lâ in persone li d cdn. o intun puestal jere partît pe Svuizare e si faseve vîf ogni tant, une cartuline a Pasche, une a Nadâl (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
Components: