fâ vuere
[CO]
-
loc.v.
fâ tacâ e puartâ indevant un conflit militâr di grandis proporzions, in gjenar jenfri doi o plui stâts o popui intîrs:
nissun nol po tignî un esercit cence il permès dal parlament; il patriarcje nol po fâ vuere cence il permès dal parlament (Francesc Placerean, La nestre storie)
Sin. fâ la vuere
-
combati intun conflit o intun combatiment:
e vâl plui a fâ barufe la nestre nobiltât che no a fâ vuere, mi pâr! (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans)
-
loc.v.
(fig.)
fâ cuintri ben a fuart, ma ancje dome a peraulis o in ogni câs no cun azions militârs:
chest sfuei al è nassût cun chel intindiment: di fâ vuere aes cjacaris e ai cjacarons, di spacâ il polvar ai biâts indurmidîts, di scjassâ la aghe dal stomi ai furbons che a vuelin peâ il mus indulà che ur torne cont (Josef Marchet, Alo, indenant!)
Sin. fâ la vuere
Components: