fâ vuere    [CO]

  1. loc.v. fâ tacâ e puartâ indevant un conflit militâr di grandis proporzions, in gjenar jenfri doi o plui stâts o popui intîrsnissun nol po tignî un esercit cence il permès dal parlament; il patriarcje nol po fâ vuere cence il permès dal parlament (Francesc Placerean, La nestre storie)
    Sin. fâ la vuere
    1. combati intun conflit o intun combatimente vâl plui a fâ barufe la nestre nobiltât che no a fâ vuere, mi pâr! (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans)
  2. loc.v. (fig.) fâ cuintri ben a fuart, ma ancje dome a peraulis o in ogni câs no cun azions militârschest sfuei al è nassût cun chel intindiment: di fâ vuere aes cjacaris e ai cjacarons, di spacâ il polvar ai biâts indurmidîts, di scjassâ la aghe dal stomi ai furbons che a vuelin peâ il mus indulà che ur torne cont (Josef Marchet, Alo, indenant!)
    Sin. fâ la vuere
Components: