fâ la vuere
[CO]
-
loc.v.
fâ tacâ e puartâ indevant un conflit militâr di grandis proporzions, in gjenar jenfri doi o plui stâts o popui intîrs:
a lui cheste smanie di lâ a fâ la vuere a un neri, intun paîs a remengo vie par là di là dal mâr, no i lave propit jù, massime parcè che, par fâ la vuere, a coventin soldâts e i soldâts a son tancj braçs di mancul te campagne (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. fâ vuere
-
combati intun conflit o intun combatiment:
dal 1916, in Fevrâr, mi àn mandât in Cjargne a fâ la vuere, sul Freikofel, la mont che e sta fra il Pâl Grant e il Pâl Piçul (Pieri Menis, La vuere sul Freikofel)
-
loc.v.
(fig.)
fâ cuintri ben a fuart, ma ancje dome a peraulis o in ogni câs no cun azions militârs:
lis istituzions a son stadis latitantis, o, piês, a àn fate la vuere cuintri de lenghe, a àn judât a fânus pierdi la stime, la dignitât, il valôr dal nestri patrimoni culturâl (Roman Michelot, Glesie Furlane)
Sin. fâ vuere
Components: