Dizionari de Lenghe Furlane

fâ vignî gnot    [CO]

1. loc.v. fâ alc, jemplâ il timp, o in câs ancje pierdi timp, fin che e ven gnot, fin che e ven ore di lâ a durmî:  a spietavin che al sunàs «de profundis», tabaiant e coionantsi, bevint a planc e ridint a fuart, che a vevin dome chê par fâ vignî gnot (Alviero Negro, Un cjapiel di stran); al faseve chel ninin, mancul che al podeve. Sbisiâ, bagolâle, fâ vignî gnot (Laurin Zuan Nardin, Diego)

Components:

• fâ v.tr., s.m., v.intr.
• gnot s.f.
• vignî v.intr., v.aus.