Dizionari de Lenghe Furlane

fâ pecjât    [CO]

1. loc.v. fâ alc che al compuarte une colpe morâl o religjose:  un pôc a la volte gji contin la storie di chel vieli. "Nuie, nuie" i dîs ridint el predi "no stêt vê paùre; vês fat pecjât sì, ma sês pûr pintûts. Fasêt ce che us disi jo […]" (Dolfo Zorzut, Ipocrisie, ipocrisie, el Signôr ti cjastie); "A robâ ai laris, no si fâs pecjât" (Ivano Urli, Il mus di Berto)
2. loc.v. [BF] fâ vignî displasê, solidarietât e volontât di judâ:  mi fâs pecjât viodi a menâ pel nâs un bon zovin educât e plen di cûr, come che al è lui (Bepo Marion, La morose di Carlo)
   Sin. fâ dûl , fâ pene , fâ compassion

Components:

• fâ v.tr., s.m., v.intr.
• pecjât s.m., inter.

Proverbis:

• a robâur ai laris no si fâs pecjât