fâ i cuars
[CO]
-
loc.v.
(coloc.)
no rispietâ l'impegn di jessi fedêl a cdn. intun rapuart sentimentâl o tal matrimoni, fasint invezit ses cun cdn. altri:
la femine lu à implantât parcè che lui i faseve i cuars (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Sin. fâ puartâ il cjapiel alt
, fâ un cuar
, tradî
, imbecjî
, plantâ i cuars
-
loc.v.
sconzûr o insolence che si fâs tignint drets l'indiç e il dêt piçul de man sierade:
Nol sarà mico un mâl di chei bruts, pûr no! Fasìn i cuars! (Alan Brusini, Amîs come prime)
Components:
-
cuar
s.m.
-
fâ
v.tr., s.m., v.intr.