Dizionari de Lenghe Furlane

fâ dal ben    [AF]

1. loc.v. fâ une azion buine che e jude cdn. altri:  la caritât cristiane mi oblee a patî par vê maniere di fâ dal ben al prossim (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); la int lu clamavin Caìn. Al diseve: "Mai fâi dal ben a nissun! A fâ ben in chest mont, si le paie simpri cjare" (Alan Brusini, Amîs come prime)
   Sin. fâ ben

Components:

• ben av., inter., s.m., coniun.
• fâ v.tr., s.m., v.intr.