esortazion /-òn/ e|sor|ta|zi|on [CO]
-
s.f.
azion o espression par fâ cûr a cdn., soredut a peraulis, par che al fasi alc:
la esortazion di sant Augustin, espert in umanitât e in musiche: “Cjante cu la bocje, cjante cul cûr, cjante cu la vite” (Antoni Beline, Lis cjantis dal Signôr)
Cfr. sburt , sburtade , consei , racomandazion