esortazion  /-òn/  e|sor|ta|zi|on  [CO]

  1. s.f. azion o espression par fâ cûr a cdn., soredut a peraulis, par che al fasi alcla esortazion di sant Augustin, espert in umanitât e in musiche: “Cjante cu la bocje, cjante cul cûr, cjante cu la vite” (Antoni Beline, Lis cjantis dal Signôr)
    Cfr. sburt , sburtade , consei , racomandazion
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl