educâ e|du|câ [CO]
-
v.tr.
dâ une buine istruzion e une buine formazion morâl, insegnâ nozions e manieris di compuartâsi consideradis justis e coretis:
i dirits de paternitât si ju cuiste cul nudrî e cul educâ la prole (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini);
jo mi cjati cuntune mentalitât viere e o soi confusionade a vê di educâ la canaie (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
Sin. tirâ sù
Cfr. formâ , insegnâ
- no si po cence pinsîr educâ ben i cavalîrs