ecitazion
/-òn/
e|ci|ta|zi|on
[CO]
-
s.f.
incressite di atenzion, di interès o ancje di tension gnervose:
la cafeine e la cocaine, a dan ecitazion propit parcè che a incressin i efiets de noradrenaline (Franc Fari, Il cjâf dai furlans);
al fevelave, cence ecitazion e cence sfuarç, des cjossis plui interessants e di sostance (Renzo Balzan, Il lasimponâr)
-
s.f.
sburt par dâ fuarce a cdn., soredut a peraulis, o par convincilu par che al fasi alc
Sin. sburt
, incitament
, esortazion
, ecitament
-
sburt par fâ tacâ o dâ plui fuarce a un fenomen, a une dinamiche
-
s.f.
desideri sessuâl
-
s.f.
[TS]
eletr.
passaç di corint eletriche in mût di creâ un cjamp magnetic