ecitazion  /-òn/  e|ci|ta|zi|on  [CO]

  1. s.f. incressite di atenzion, di interès o ancje di tension gnervosela cafeine e la cocaine, a dan ecitazion propit parcè che a incressin i efiets de noradrenaline (Franc Fari, Il cjâf dai furlans); al fevelave, cence ecitazion e cence sfuarç, des cjossis plui interessants e di sostance (Renzo Balzan, Il lasimponâr)
  2. s.f. sburt par dâ fuarce a cdn., soredut a peraulis, o par convincilu par che al fasi alc
    Sin. sburt , incitament , esortazion , ecitament
    1. sburt par fâ tacâ o dâ plui fuarce a un fenomen, a une dinamiche
  3. s.f. desideri sessuâl
  4. s.f. [TS] eletr. passaç di corint eletriche in mût di creâ un cjamp magnetic
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl