curnisâ  cur|ni|sâ  [BF]

  1. v.tr. montâ alc, soredut une piture, un dissen, une fotografie, dentri intune curnîs
    Sin. insuazâ , incurnisâ , suazâ
    1. furnî alc di une curnîs
    2. di une curnîs o di un element decoratîf, contignî alc
  2. v.tr. di cualsisei element, ancje imateriâl, jessi tor ator di alcel arc di S. Marc al curnise el cjariesâr (Paolo Bulfone, Nainis)
    Sin. coronâ1 , incoronâ , insuazâ , contornâ , incurnisâ