curnile  /-ì-/  cur|ni|le  [CO, TS]

  1. s.f. ornit.com. uciel de famee dai corvidis, un pôc plui piçul dal corvat, di colôr grîs e neri, lat. sient. Corvus cornix, o dut neri, lat. sient. Corvus coronela curnila nei cjamps arits e suts (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili)
    Sin. çore , cornete2 , cornacje , corvat piçul
    Var. cornile , curnîl
    Cfr. corvat , cuac
  2. s.m. ornit.com. uciel de famee dai Corvidis, cun plumis neris e bec zâl, lat. sient. Pyrrhocorax graculus
    Sin. agaçon , çorin , grion2 , mierli di montagne , çorat