cuac  cuac  [CO]

  1. fonosimb., s.m. viers fuart fat des ocjis o di altris ucieili gjalinis spauridis ancje lôr di chel davoi ti cocodechin e li razis e li ocjis cul cuac cuac ti corin (Dolfo Zorzut, La furlane); un corvat al jentre dopo un pôc in cjase, e al comence a cjantâ: "Cuac! Cuac!" (Luigi Gortani, La fie e la fiastre)
  2. s.m. (fam.) corvat o altri uciel dai Corvidisil cuac al è restât cença nuia, ben si intint (Popolâr - Enza Sina, La bolp e la çora - Racconti popolari friulani XIX)