çore  /çò-/  ço|re  [CO, TS]

  1. s.f. ornit.com. uciel de famee dai corvidis, un pôc plui piçul dal corvat, di colôr grîs e neri, lat. sient. Corvus cornixune oрarete, cu farà fracàs / tі preparin de selve i miei cantôrs, / la çore e la curnîl faran il bas, / la gjaie, e la badascule i tenôrs (Ermes di Colorêt, I, 27)
    Sin. çore cenerine
    Var. cornete , cornile
    Cfr. corvat
  2. s.f. ornit.com. uciel de famee dai corvidis, un pôc plui piçul dal corvat,di colôr dut neri, lat. sient. Corvus coroneInsic al jere un paîs plen di aiar e di çoris che a cuarnavin svolant tai cjamps (Alan Brusini, Come tai romançs); la distruzion dei corvats (çoris), des gjaiis, dei passars etc. a è stade di biel gnûf proibide (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1861)
    Var. cornile
    Cfr. corvat
Proverbis:
  • dulà che a van lis çoris a son vuessats