çore
/çò-/
ço|re
[CO, TS]
-
s.f.
ornit.com.
uciel de famee dai Corvidis, un pôc plui piçul dal corvat, di colôr grîs e neri, lat. sient. Corvus cornix, o dut neri lat. sient. Corvus corone:
une oparete, cu farà fracàs / tі preparin de selve i miei cantôrs, / la çore e la curnîl faran il bas, / la gjaie, e la badascule i tenôrs (Ermes di Colorêt, I, 27);
Insic al jere un paîs plen di aiar e di çoris che a cuarnavin svolant tai cjamps (Alan Brusini, Come tai romançs);
la distruzion dei corvats (çoris), des gjaiis, dei passars etc. a è stade di biel gnûf proibide (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1861)
Sin. cornete2
, curnile
, cornile
, curnîl2
, corvat piçul
, cornacje
Cfr. corvat
, cuac
, çorat
, çore cenerine
-
s.f.
ornit.com.
(loc.)
uciel de famee dai corvidis,neri, cu la gnuche grise e i voi clârs, lat. sient. Coloeus monedula
Sin. çorut
Proverbis:
- dulà che a van lis çoris a son vuessats