cul cûr tal cuel [CO]
-
loc.av.
cul cûr che al bat fuart pe fadie o pe emozion:
la cjapà a bracecuel e cu la bocje trimante la bussà su la bocje cul cûr tal cuel (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Sin. cul cûr in bocje , cul cûr intal cuel