cul cûr intal cuel [CO]
-
loc.av.
cul cûr che al bat fuart pe fadie o pe emozion:
sot sere, cucant pe sfese dai scûrs, e spiave cul cûr intal cuel la strade, in tremôr che il zovin al capitàs li denant (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Sin. cul cûr in bocje , cul cûr tal cuel