cuinç /-ì-/ cuinç [CO]
-
s.m.
[BF, TS]
metrol.
misure di capacitât par licuits, soredut pal vin, di 48 o 60 bocâi, daûr de localitât:
cuinç di Cormons (1 cuinç = 6 selis, 1 sela = 10 bocâi) = 87,183 l (Federigo Comelli, Il me paîs);
"[…] no mi aiel lassât lâ di mufe un caratel? Folc che lu trai! Trê cuinçs di vin lâts a fâsi foti!" (Bepo Marion, Il liron di siôr Bortul)
Cfr. bocâl , sele , boce , mieze boce , franchil , orne , emar - s.m. recipient di dovis, avonde alt e stret, cun dôs dovis plui lungjis, une in face di chê altre, sbusadis, par fâ passâ un baston che al coventave par puartâlu: viôt i capos di fameie / fâ proviste di tinaçs, / vassiei, siessulis, spinaçs, / caratei, brentis e cuinçs. / Za si sintin pe taviele / sbotedôrs a sdrondenâ: / van in trop a vendemâ (Pieri Çorut, Lis vendemis); el cuinç l'è plen di ue, i pese (Dolfo Zorzut, Se la prime mi cjoleve)
- a fuarce di grans di ue, si fâs un cuinç di vin