crup1
crup
[CO, TS]
-
s.m.
clapon, toc grant di minerâl o rive di mont fate di clapons:
al si rimpinave sù par chei crups come une cjavre (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. cret
, crete
, clapon
-
s.m.
bote, colp fuart:
[il cjâf al servìs] par cjapâ crups a scuele (Pieri Masut, A ce che al serf il cjâf)
Sin. cruc2
, cluc2
, cuche3
-
segn o sglonfidugn lassât di une bote
Sin. bolze
, curumbere
, curumbule
, macadure
, macolade
, macjadure
, macoladure
, macule
, clup
, cluc2
, cruc2
, cuche3