crevât  cre|vât  [AF]

  1. p.pass., adi. (ancje fig.) viôt crevâ , viôt crevâsi la scjalinade si è sdrumade cuntun fracàs e un vosament di no dî, e novante di nô […] colâts un parsore di chel altri tra trâfs sbandâts e breis crevadis (Pieri Somede dai Marcs, Ce sdrumade); di ogni archete al pendolave un ucielut, cu lis gjambis crevadis, za frêt, cul becut spalancât pe ultime dulie prin di murî (Pieri Menis, A uciei cu lis archetis); clocjis e lens no i mancjavin, ancje se lis busis a restavin in algò tal bosc, e lis panolis crevadis a vevin la gjambe cuissà indulà (Maria Forte, Chê massanghe plui grande); no pretindaran, si spere, che nissun si scaturissi par vie da la unitât nazionâl crevade (Josef Marchet, Ce che a vuelin)
    Sin. rot , sclapât , slambrât ipon. , spacât ipon. , frantumât ipon. , fruçonât ipon.