contese /-tè-/ con|te|se [CO]
-
s.f.
confront fisic, verbâl o di altre sorte jenfri doi o plui rivâi che a cirin di vinci:
doncje coragjo, anìn a convenzion, / che fra di nô no vin di fâ contese (Pieri Çorut, Il Strolic mezan par l'an 1866);
tal 1744 al veve ricevût une amonizion severe dal tribunâl par vie di acusis […] di vê saborât contesis jenfri Parlament e Contadinance (Dree Venier, L'autonomist amì di Casanova)
Sin. discussion , dibatiment , dispute , diatribe , vertence
Cfr. barufe , litighe , radi , conflit
- misure e pese e no tu varâs contese