cleric 
          /-è-/ 
      cle|ric 
      [CO]
      
        
        - 
s.m.
cui che al fâs part de glesie tant che struture jerarchiche: 
ancje i clerics, sul plan juridic, a scugnaran sometisi al podê regâl (Fabian Ros, La invenzion dal stât)
Var. gleric
Cfr. predi
, plevan
, muinie
, frari
, bonsignôr
, vescul
, gardenâl
, capelan
 
        
        - 
s.m.
zovin che al studie par deventâ predi: 
[il vescul Anastasio Rossi] in seminari al improibì ai clerics di fevelâ par furlan, e ai predis di predicjâ par furlan (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê); 
[dal seminar] e àn parât fûr tancj clerics bogns e brâfs ma puars (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
Sin. seminarist
 
        
      
    
        
           
        
    
    
        
        Proverbis:
            
                
                - di bevi al predi che il cleric al à sêt