cjucjon
/-òn/
cju|cjon
[CO]
-
s.m., adi.
cui che al cjucje tant e vulintîr
-
cui che al bêf tancj alcolics:
"[…] Cussì tu imparis a pacassâ e a strabevonâ dute la gnot, brut purcitat cjucjon e mai passût" (Lelo Cjanton, Il Strolic furlan pal 1984)
Sin. cjochele
, gorne
, plere
, baghe
, caratel
, bevaçon
, bevon
, cjocheton
, çumbon
-
s.m., adi.
(scherç.)
cui che al à i lavris grues e infûr
Cfr. lavron
-
s.m.
segn lassât te piel di une bussade fuarte:
"Cui ti à fat chel cjucjon?" (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)