cjapâ sium    [CO]

  1. loc.v. tacâ a durmîTilio nol podè cjapâ sium in dute la gnot; si remenà par oris sul stramaç e, a buinore, al disè a sô mari che nol stave ben e che lu lassàs polsâ (Pieri Menis, Il fi de Rosse); si prontà la camomile di bevi, ma instès e stentave a cjapâ sium (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
    Sin. indurmidîsi
Components: