cjamoç2 /-òç/ cja|moç [BF]
-
s.m.
(set.)
sorte di stale o toc di stale li che a stan i purcits:
par judâsi a tignive dôs gjalines, une cunine e tal cjamoç un biel purciel (Gianni Colledani, Il purciel da la agne Nine)
Sin. cjôt , crigne , purcitâr , stale -
s.m.
[TS]
inz.
struture lungje di pieris o ciment, che de rive e jentre in perpendicolâr o in diagonâl te curint di un flum o tal mâr, par frenâ o indreçâ la fuarce de aghe
Sin. pinel