certificât  cer|ti|fi|cât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt certificâ , viôt certificâsi lat dut furlan certificât e garantît dal Consorzi Agrari (Margherita Timeus, Blanc, finalmentri un lat pardabon furlan)
  2. s.m. document uficiâl che al da prove di un titul, di une cundizion e v.i.al veve sostignût l'esam e cumò al veve il so biel certificât (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); o vevi di fâ un zîr a Udin par uficis. E mancje simpri cualchi cjarte, cualchi certificât, e alore tocje lâ in centri a Udin e cori ator pe citât par cumbinâle (Pauli Fantini, Sant Svualt)
    Sin. atestât
    Cfr. cjarte , document