cence fal    [AF]

  1. loc.av. par declarâ che alc al è sigûr, cence ecezion, o par rimarcâ o ancje tant che rispueste o interiezion afermativeancje il capelan di Piluver al veve madressûts i siei "scats" pal grant svol. Al jere libar Vinai, puest che al sarès rivât prin cence fal (Antoni Beline, Pre Pitin); Gjildo, une bestie di om, al faseve il cjaliâr e cence fal ogni domenie, cuant che al tornave a cjase cjoc, al pestave Catine, la sô femine (Pieri Somede dai Marcs, La spiarie)
    Sin. cence altri , dal sigûr , cence mancul , dal ciert
Components: