dal ciert
[CO]
-
loc.av.
par declarâ che alc al è sigûr, cence ecezion, o par rimarcâ o par introdusi une precisazion, un detai e v.i. o ancje tant che rispueste o interiezion afermative:
ahi me no che i no môr, che al mi ten vîf / Amôr, e pûr da la anima soi prîf. / Ma vivi trop dal ciert jo no porai / se i tu no mi socors Jacuma mê (Eusebi Stele, La crudeltât, la tirania di Amôr);
cumò al somee che o setin plui dipendents che assistents. Dal ciert, chest al vâl a ducj i nivei (Oscar Puntel, Libri vert pe sanitât-3)
Sin. cence altri
, dal sigûr
, cence mancul
, cence fal
, di sigûr
, par sigûr
, di ciert
, par ciert
Components:
-
ciert
adi., adi.indef., pron.indef., s.m.sing., av.