cavitât
ca|vi|tât
[CO]
-
s.f.
part ingjavade, vueide:
è sucidût ben spes (se si à da credi / de fama al badaiâ) che del teren / nes cavitâts vebin cercjât rimiedi / ai pericui descrits (Zuan Josef Busiç, La Gjeorgjica di Virgjili)
Sin. vueit
, ingjâf
, buse
, concavitât
, çondar