carulâsi
ca|ru|lâ|si
[CO]
-
v.pron.intr.
dal len o di alc fat di len, jessi sbusât, mangjât dai carûi o in câs ancje di altris besteutis:
il telâr di agne Menie recuie, di tancj agns fer, si jere finît di carulâ e cussì a 'nd àn voludis pocjis a fracassâlu par fâ lens di brusâ (Pieri Menis, Chei di Muraie)
Sin. carulî
-
v.pron.intr.
(fig.)
ancje altri materiâl, jessi sbusât di element naturâl, bateri, malatie o altri
Cfr. mangjâ
, roseâ
, sbusâ
-
v.pron.intr.
(fig.)
pierdi di integritât, fuarce, struture e v.i.