caric  /cà-/  ca|ric  [CO]

  1. s.m. robe o cuantitât di robe che si ten sù o che si puarte e che e à un ciert pêso soi stât a pesâ trê voltis fra une pese e chê altre e jere une diference dal dopli, çoè une pese e pesave un, chê altre doi simpri tal stes caric (Mario Beltramini, Jo e Graziella); al è un camion che al à une capacitât di caric di 6.600 kg (Bruno Colledani, Un camion propit… fuart!)
  2. s.m. (fig.) ce che si à di sostignî, frontâ, paiâ e v.i. e che si pues in cualchi maniere considerâ un pês, une fadie, un cost e v.i.il venditôr si impegne di fâ vistâ ducj i ats che a saran di presentâ ai organisims superiôrs (ae Comune e ae Regjon) restant par atri ai compradôrs il caric des spesis relativis (Nadia Pauluzzo, Il bintar)
    Sin. cjame , cjarie , pês1
  3. s.m. [TS] zûcs tal zûc de briscule, cjarte cun valôr une vore altGusto al è content; al sa che Sisto al à un caric e lui, cu la sô brisculute, al varès di vê in man la partide (Pauli Jacuz, Folc che ti trai)