caretine  /-tì-/  ca|re|ti|ne  [CO]

  1. s.f. carete lizere, plui lizere ancje dal caretin e cence fol, tirade di un sôl cjaval, par puartâ intle cjapà par un braç e le strissinà fûr come che e jere - e zigave - e le butà su la caretine (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Cfr. carete , cjaruç , caretin , biroç , timonele
Proverbis:
  • sante Catarine e mene il frêt cu la caretine