caretine /-tì-/ ca|re|ti|ne [CO]
-
s.f.
carete lizere, plui lizere ancje dal caretin e cence fol, tirade di un sôl cjaval, par puartâ int:
le cjapà par un braç e le strissinà fûr come che e jere - e zigave - e le butà su la caretine (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Cfr. carete , cjaruç , caretin , biroç , timonele
- sante Catarine e mene il frêt cu la caretine