caretin /-ìn/ ca|re|tin [CO]
-
s.m.
carete lizere, tirade di un sôl cjaval, par puartâ int:
e zirave a pît o si faseve menâ cul caretin di Checo (Maria Forte, Cjase di Dalban);
subit gustât Carlin al veve tacât il cjaval tal caretin plui biel; al lave a cjatâ la morose (Pieri Menis, Chei di Muraie)
Cfr. carete , cjaruç , caretine , biroç , timonele