carampan
/-àn/
ca|ram|pan
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al è vecjo e mâl in sest:
un vieli carampan / su un scjalin, che al brundule e che al si grate (Ercole Carletti, Borc Cjastelan);
jo o soi un puar carampan, che o voi indenant ingrumât sot il pês dai carnevâi (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Cfr. vecjo
, vieli
, vieri
, strissinît
-
ancje di alc, vecjo e ruvinât:
si piardeve dentri intune gabanate carampane plene di taculis e di mendis di someâ un mindic! (Alviero Negro, La tampiestade di Rivignan)