carabine /-bì-/ ca|ra|bi|ne [CO, TS]
-
s.f.
arm.
arme di fûc individuâl, cun cjane lungje, un pôc plui curte dal moschet e dal fusîl:
i carbinîrs a cirivin di tignî indaûr cu lis buinis, ma cuant che un toc di madon i rivà al Marassial, al partì il prin colp di carabine (Maria Forte, Nossent);
"[…] tu âs di tignî la carabine pontade su la puarte, pronte pal tîr" (Alviero Negro, Riedo Pup, Il re cjaçadôr)
Cfr. fusîl , moschet , sclop , sclope