capriçôs
ca|pri|çôs
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al à voiis o pretesis improvisis, irazionâls, strambis, arbitrariis:
la Mari de Gnot e je la personificazion dal scûr e de pôre de gnot, e e ven clamade a puartâ vie i fruts triscj o capriçôs, massime cuant che no vuelin lâ a durmî (Sandri Carrozzo, Viaç tal Friûl di Magance)
Var. capriciôs
-
adi.
di alc, che al è stramp, fûr dal ordenari, impussibil di previodi:
e se nissun cjoc […] si sarès mai insumiât di viodi cosacs indulà che al nas il Taiament, la storie capriçose tal messedâ popui e vueris, e veve distinât pe Cjargne une invasion tremende (Felix Marchi, Alexandra Alexandrowna)
Sin. stramp
, strani
, curiôs