capadocie  /-ò-/  ca|pa|do|ci|e  [CO]

  1. s.f. (pop.) cjâfno vevin buzaris, / ne tante borie, / ma ben çurviel, / te capadocie (Dree Blanc, Il vieri e il gnûf)
    Sin. burele1 , cjâf , cavoce , coce , crani , crepe1 , cruchigne , cucugje , melonarie , melone , capidorie
  2. s.f. (pop.) cjâf, ment, facoltât di resonâno isal mâl straçâ l'inzen e la capadocie che la Providence ur à dât par che le doprin? (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. cjâf , capidorie , pensadorie , pensadôr , capizion