capadocie /-ò-/ ca|pa|do|ci|e [CO]
-
s.f.
(pop.)
cjâf:
no vevin buzaris, / ne tante borie, / ma ben çurviel, / te capadocie (Dree Blanc, Il vieri e il gnûf)
Sin. burele1 , cjâf , cavoce , coce , crani , crepe1 , cruchigne , cucugje , melonarie , melone , capidorie -
s.f.
(pop.)
cjâf, ment, facoltât di resonâ:
no isal mâl straçâ l'inzen e la capadocie che la Providence ur à dât par che le doprin? (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Sin. cjâf , capidorie , pensadorie , pensadôr , capizion